Diri o’ maritu ca si nesci cu’ “l’amiche”,
pi’ poi, inveci, aviri ‘ncontri galanti e trarimenti,
è una di scusi cchiù comuni e comiche
pi’ certi fimmini ca da federtà un c’interessa nenti.

Succeri, picciotti, in Sicilia a Gela:
‘na matri di ru’ figghi, muggheri biddissima,
‘u fici davveru c’una varianti fatali ca raggela:
purtarisi u’ propriu cani, comu abitudine pessima.

L‘attaccò ravanti u’ bar di l’amanti
e abbassata ‘a sirranda, cuminciò ‘a passiuni.
Senza cena, u’ maritu nisciu p’accattari un “carmanti”,
chi figghi, propriu o’ latu ru bar, doppu un firriuni.

U’ cani, appena vitti u’ so’ patruni,
abbaiannu si fici arricanusciri subitu,
u’ maritu, allura, grapiu ‘a saracinesca cun vastuni,
e vitti chiddi rui supra e sutta e muggheri senza abitu !

Comu un riavuluni, cavuci e pugna pi’ tutti,
vuci e rumuri, i passanti chiamaru i carabinieri e u’ 118,
ca purtaru o spitali i ru’ farabutti,
speci u’ barrista pistatu a sangu e tuttu “cottu”.

Miricati e dimessi, i rui amanti,
r’accordu, dinunziaru u maritu violentu,
ca voli divorziari, prima però pigghiarisi un “carmanti”.
A idda un cci parsi veru di livari ’stu compagnu turbulentu.

Pi’ scusa, ‘a signura aveva rittu
ca cu’ “l’amiche” avia tastatu assai vinu e focaccia,
e cedutu o’ barista, manciannu pisci frittu,
ma di ‘st’amiche, però, un c’era nudda traccia!