Cari picciotti, ‘sta nutizia è tantu ‘mpurtanti,
ca merita d‘essiri ‘cuntata picchì troppu bedda;
a ‘na certa età, si dici ca si diventa “santi”,
ma quannu mai, i vicchiareddi si trasformanu aitanti …

Succeri a Palermu, propriu nni nuatri,
chi cci vuliti fari, i miraculi s’avveranu puru cca,
e, senza fari smorfi o diri bedda matri,
sintiti nzoccu accari cu’ tutta ‘a virità.

E pu’ divintari comu ‘stu personaggiu,
itici araciu, ‘un si sa’ mai, cu’ pinnili e furmaggiu.

Un cristianu palermitanu,
c’avia passatu oramai 82 anni,
spissu manciava tumazzu quotidianu,
e a tutti riceva “fa beni ai me’ malanni” .

Oramai stancu, spurcacciuni e arripuddutu,
si taliava sempri i giurnali chi fimmini nuri,
i cosi du sessu ca’ muggheri l’avia scurdatu,
ma vosi tintari ca pinnula bru pi’ far fiura un paiu d’uri …

‘Un sacciu si fu u’ caciu o u’ desideriu accucchiatu,
cci addivintò “da’ cosa” accussì granni
c’avissi fattu ‘mmiria com’era cumminatu,
e, cuntentu, curreva pa’ casa chi “cosiddetti” fora ‘i panni…

Alla vista di ‘stu “mostru”,
‘a muggheri, nun abituata da vint’anni,
scantata e avvilita di ‘stu fattu in corsu,
chiama u’ 118: “aiutu, mi voli violintari, a tutti ‘i banni !

Tra i risati ru persunali mericu
e ‘a viogna di’ coniugi anziani,
bastò un carmanti d’un “chilu” pi’ divintari arreri “nicu”
e, pi’ ‘sta vota, ‘a puviredda si sarvò di cosi strani …

Ma tutta ‘sta storia avi ‘na murali ?
Nun sacciu, mi pari sulu tristi.
Però, ‘na signura canuscenti, stissa età e stissi guai,
pari avissi rittu: “a mia ‘sti cosi un capitanu mai” !!!